Loading

Analiza schimbărilor climatice

 

 

În ultimii ani au fost foarte multe discuții și dezbateri referitoare la schimbările climatice dar aproape nimic concret din punct de vedere al acțiunilor de combatere ale acestora.

Unul dintre motivele lipsei de acțiune este incapacitatea științei de a demonstra clar motivele schimbărilor climatice. Se spune că este o încălzire globală, se dau tot felul de date, dar iarna 2009-2010 din emisfera nordică a fost una din cele mai dure din ultimii zeci de ani.

Incapacitatea științei de a prezice vremea, fie și pe perioade foarte scurte de timp, duce de asemenea la inducerea sentimentului de neîncredere și nesiguranță a guvernelor și a opiniei publice. Astfel, o știință care nu este capabila să prevada vremea nici măcar pentru trei zile nu poate convinge că va fi în stare să prezică vremea pe ani de zile. Iarna din emisfera nordică din sezonul 2009-2010 a accentuat și mai mult acest sentiment de neincredere. De altfel, în ultima vreme, s-a lasat liniștea peste subiectul "încălzirea globală" din cauza că tot mai multa lume înțelege că știința nu oferă în realitate răspunsuri în această chestiune.

 

Totuși problemele rămîn: inundații catastrofale în unele regiuni ale globului, secetă extremă în altele, secetă urmata de ploi catastrofale, tornade, furtuni extrem de puternice, șocuri termice de la o zi la alta, etc. Toate acestea au efecte drastice asupra agriculturii și, în ultimă instanță, asupra omenirii.

 

În cele ce urmează vreau să vă prezint o analiză personală asupra fenomenului de schimbare a climei.

În ultimii ani, pe masură ce fenomenele meteo au devenit din ce în ce mai violente, au inceput discuțiile (foarte intense uneori) pe tema motivelor acestor modificări. A fost considerat drept principal "vinovat" de aceste probleme un gaz (CO2 – bioxidul de carbon), care ar genera un efect de seră care la rîndul lui duce la încălzirea atmosferei (caldura de la Soare este evacuată mai greu).

 

Aici eu am cîteva observații importante:

 

1. Efectul de seră din atmosfera terestră este produs în principal de vaporii de apă, nu de CO2.

 

2. Nimeni nu a facut nici o demonstrație credibilă a relației dintre încălzirea la nivel global a atmosferei și fenomenele meteo extreme (valuri de căldura sau frig, ploi extrem de puternice, secete, etc). De exemplu dacă, global, temperatura atmosferei crește cu 1 grad Celsius, ar putea să crească minimele și maximele cu 1 grad Celsius, ceea ce nu este foarte mult, fără să avem fenomene extreme.

Aici, ca o altă observație extrem de importantă, omenirea nu știe în acest moment cum se produce picătura de ploaie (sau fulgul de zapadă) intr-un nor. Discutii, ipoteze, sint multe dar nimeni nu a produs ploaie (sau fulgi de zapadă) în laborator. Formarea picaturilor de ploaie (sau a fulgilor de zapada) în nori este un mister total pentru știința actuală.

RollCloud-300x200

Roll-cloud

 

Acesta este unul dintre motivele principale a incapacității științei de a prevedea vremea. Un nor are efecte importante asupra vremii la sol, norii joacă un rol extrem de important în clima Pamintului (numai că oamenii nu pot prevedea cind se formează și mai ales cînd dispar datorită precipitațiilor).

 

Nimeni nu a putut demonstraMoS2 Template Master pînă acum care este legătura dintre încălzirea globală și inundațiile puternice sau cantitățile mari de zăpadă căzute la un anumit moment de timp într-o anumită zonă.

De exemplu în perioada aug. 2012 – aug. 2013, într-un singur an, în plin proces de încălzire globală, calota de gheață de la Polul Nord s-a mărit cu aproximativ 60% cu toate că temperatura medie anuală a fost mai ridicată decît în urma cu 100 de ani. În mod normal știința ar fi trebuit să dea un răspuns la această problemă numai că știința tace, la fel ca în alte probleme "sensibile", unele descrise pe site-ul meu.

 

3. Pînă acum nimeni nu a studiat în mod serios schimbul de căldura pe care il are atmosfera cu alte sisteme (suprafața Pămîntului sau vidul cosmic).

Aceasta este încă o greșeală majoră care s-a făcut. Nimeni nu a studiat pe unde intră sau iasă căldura în (din) atmosferă, în ce cantități și cu ce viteze. Mai jos am facut o analiză a "punctelor de intrare" a căldurii în atmosferă și o idee despre viteza cu care intră.

Ceea ce noi denumim "vreme" este dat de bilanțul energetic dintre: energia emisă de Soare (transformată în căldură) care intră în atmosferă și căldura care iasă. Aceasta ecuație, deosebit de simplă la prima vedere, se complică enorm dacă incepem să studiem transformările care au loc în atmosferă.

Viteza cu care se face transferul de căldura din atmosferă determină temperaturile, care la rîndul lor determina circulația aerului (vînturile, uraganele, tornadele), etc.

Cantitățile de căldura injectate în atmosferă depind de nori, strat de zăpadă la sol, prezența sau absența zonelor verzi la sol, industrie, aglomerări urbane, etc

 

Ținînd cont de observațiile de mai sus am început să caut explicații, pentru că totuși fenomenele meteo extreme există, iar în ultimii ani s-au accentuat atît ca amploare cît și ca frecvență de manifestare. Pentru a găsi un raspuns plauzibil am încercat o comparație între situația de acum și cea din anii 1800 (înainte de revoluția industială).

 

Modificările notabile care au aparut datorită omului între aceste două momente:

 

1. Populația a crescut de cîteva ori.
2. Pădurile au fost defrișate masiv, locul lor a fost luat de cîmpuri pe care se practică agricultura.
3. Orașele s-au extins extrem de mult ca suprafață și număr.
4. Infrastructura de transport (drumuri, cai ferate) s-a extins extrem de mult.
5. Se folosește preponderent combustibil fosil pentru nevoile energetice ale omenirii.
6. Consumul de energie pe cap de locuitor a crescut extrem de mult. S-a dezvoltat foarte mult turismul de masă (care era practic inexistent pe la 1800).A crescut extrem de mult circulația oamenilor pe distanțe mici și medii (la și de la locul de muncă, vizite, cumpărături, etc).
Această creștere a consumului de energie pe locuitor este susținută preponderent de energia solară din trecut, stocată în combustibilii fosili.
7. Consumul de hrană pe cap de locuitor a crescut foarte mult în unele părți. Se aruncă foarte multă mîncare (și asta din cauză că este prea ieftină iar omul "modern" nu simte efortul depus pentru obținerea ei), se manincă foarte multă mîncare (obezitatea a devenit o problema serioasă în foarte multe state).

 

Consecințele acestor modificări:

 

1. Injectarea unor cantități enorme de căldura de către cîmpurile agricole, din cauza transformării energiei solare în căldură.
Acesta este un fenomen care a scapat, în mod surprinzator, atenției publice. După părerea mea acesta este fenomenul determinant în problemele climatice cu care ne confruntăm noi acum.

Datorita ciclurilor vegetale diferite, specifice culturilor agricole și pădurilor, apar perioade de timp (coacerea culturilor, rasarirea culturilor, etc) în care pe suprafete extrem de mari de pămînt energia solară este transformată în căldura (care ajunge în atmosfera) în loc să fie transformată în energie chimica, prin fotosinteza. De exemplu în regiunile cu clima temperată pădurea devine verde în aprilie și frunzele se usucă în octombrie (pe o durată de aproximativ 6 luni pădurea este verde) în timp ce un cimp agricol cultivat cu grîu de exemplu, ajunge la maturitate pe la sfîrșitul lui iunie. Pe durata coacerii culturilor agricole nu se produce fotosinteza, energia solara este transformata în căldura. De asemenea în unele zone cîmpurile agricole rămîn nelucrate dupa prima recoltă, pămîntul este expus direct radiatiei solare, ceea ce duce din nou la injectarea căldurii în atmosferă.

Prin dimensiunea suprafetelor agricole acesta este fenomenul preponderent care determina problemele climatice (dupa parerea mea).

TEMPERATURA MARE LA SOL ESTE MOTIVUL PRINCIPAL AL ÎNCĂLZIRII ATMOSFEREI ȘI AL FENOMENELOR METEO EXTREME.

Acestea sînt rezultatul unor diferențe mari de temperatură între mase de aer alăturate. Cu cît diferențele de temperatură sînt mai mari, cu atît viteza de circulație a aerului este mai mare iar intensitatea fenomenelor meteo este mai mare.

 

2. Injectarea unor cantitati foarte mari de căldura de către infrastructura de transport și orașe.

Drumurile, căile ferate și orașele (construite preponderent din beton și asfalt) transformă energia solară de asemenea în căldură, care ajunge în atmosferă. Dacă în cazul cîmpurilor agricole măcar avem o perioada de timp în care energia solară este transformată în energie chimică, orașele încălzesc continuu atmosfera terestră (vara prin energia solară iar iarna prin sistemele de încălzire a locuințelor, etc).

 

3. Injectarea unor cantitati foarte mari de căldura prin arderea combustibilor fosili.

Practic toată căldura folosită la încălzirea locuințelor ajunge foarte repede în atmosferă (datorită transferului termic prin pereti și ferestre în cele mai bune locuinte căldura ajunge afară în maximum două zile). La fel se întîmplă în cazul oricărui proces industrial care necesită energie termică (industrie siderurgică, termocentrale, etc).
Datorită randamentelor slabe ale motoarelor termice și ale turbinelor pentru generarea energiei electrice (sub 40%) cea mai mare parte a energiei combustibililor fosili folosiți la producerea de energie (peste 60%) ajunge în atmosferă sub formă de căldură.

 

4. Emiterea în atmosfera a unor cantitati enorme de CO2, gaz cu efect de seră.

 

Datorită consecințelor prezentate mai sus ajungem la răspunsuri în cazul problemelor climatice:

 

1. Datorită încălzirii puternice a solului se încălzesc straturile superioare ale atmosferei astfel încît nu se mai formeaza norii.

Aerul încărcat cu vapori de apă (daca aceștia există) nu se poate ridica la altitudinea la care temperatura scade atît de mult încît să permită condensarea apei (apariția norilor). Apa rămîne in atmosferă sub formă de vapori, ceea ce determină o încălzire și mai puternică a aerului (vaporii de apă sînt un gaz cu efect de seră). Dacă aerul mai rece nu vine din alte zone se formează o masă staționară de aer fierbinte. Așa ceva s-a întîmplat în Rusia (de exemplu) în vara anului 2010, cu efecte catastrofale din punct de vedere al agriculturii și al mediului în general (recolte distruse de secetă, incendii extinse de pădure, etc).
Așa se explică, de exemplu, lipsa zăpezilor și iernile calde din ultimii ani. Iarna 2009-2010 se explica prin faptul că, din motive necunoscute (oamenii nu stiu de ce se formeaza fulgii de zapada în nori), s-a creat o suprafață suficient de mare de sol acoperit de zăpadă. Zăpada a reflectat radiația solară și a dus la iarna "severa" (în realitate o iarna normală pentru emisfera nordică, după tiparele vechi ale climei).

 

2. Datorită încălzirii rapide a pămîntului se încălzește rapid și aerul de la suprafață, ceea ce poate determina mișcări violente ale aerului (dacă în vecinătate se află o masă de aer rece).

Aceasta duce la apariția furtunilor puternice, tornadelor, etc. Așa se poate explica de exemplu, apariția în ultimul timp al tornadelor în România, fenomen de neconceput în cazul țării noastre în urma cu numai cîțiva ani.

 

3. Încălzirea atmosferei la nivel global (in medie). Cantitatea de căldură injectată în atmosferă a crescut foarte mult iar viteza de evacuare a scăzut (din cauza accentuării efectului de sera).

 

Un prim semnal major de alarmă în legatură cu modificările climatice produse de mîna (prostia) omului a fost dat în anii 1930-1940. Începînd cu anii 1860, în cîteva state americane (în special Kansas, Texas și Colorado) pajiștile au început să fie înlocuite cu terenuri agricole pe o suprafață care s-a mărit continuu, pînă la aproximativ 400 000 km2 . Iarba a fost înlocuită de cîmpuri arate, cultivate cu plante de cultură (grîu, porumb, etc).

Efectele acetsor modificări au fost catatrofale. Au apărut perioade de secetă extremă, pămîntul descoperit a fost expus vîntului și au apărut furtuni puternice cu praf care a acoperit totul. Oamenii au abuzat puternic o lume pe care nu o cunoșteau (și nu o cunosc nici acum) și au primit o lecție severă. Imaginile alăturate nu mai au nevoie de cometarii.

 

dustbowl14 dust_car_gs
Dust Bowl 13 Dust_Bowl_-_Dallas,_South_Dakota_1936

  

Practic agricultura a fost distrusă, oamenii au fost forțați să isi părăsească locurile de baștină, zona respectivă s-a deșertificat.

În urma acestei catastrofe ecologice fără precedent pînă la momentul respectiv (numită de americani "Dust Bowl") au apărut și primele măsuri pentru o agricultură mai rațională, care să țină cont și de regulile naturii, nu numai de profitul material (profit care, pînă la urmă, a fost făcut praf și la propriu și la figurat). Una din principalele măsuri pentru repararea dezastrului provocat de om a fost plantarea unor rețele forestiere care au readus lucrurile la o anumita normalitate ( au reapărut precipitații la nivele acceptabile, au dispărut furtunile de praf, etc).

 

Ce este de făcut:

 

1. Cel mai important, după părerea mea, este să se încerce să se mențina cît mai multă verdeață la suprafața pămîntului (așa cum era înainte de revoluția industrială).

Verdeața nu o să permită transformarea energiei solare în energie termică. Acest lucru se poate realiza în principal pe două direcții: împăduriri masive și elaborarea unor tehnologii agricole care să permită menținerera cîmpurilor agricole verzi pe o  durata cît mai mare de timp (de exemplu să nu se permită ca terenurile agricole să stea arate sau în stare de miriște cu săptămînile). După recoltare ar trebui să se cultive alte plante care răsar foarte repede astfel încît cîmpurile să devină verzi rapid.

Modul în care se face acum agricultură este greșit din multe puncte de vedere (pe lîngă că se injectează cantitați enorme de căldura în atmosferă, se folosesc îngrășăminte, pesticide, care distrug solul,  etc).

Trebuie modificat modul în care se face agricultura, în acord cu procesele naturale care au loc, nu împotriva lor.

 

2. "Înverzirea" orașelor și a infrastructurii de transport. Betonul, asfaltul sau căile ferate sînt generatoare importante de căldura dar pot fi "mascate" prin plantarea de arbori înalți de-a lungul căilor de transport sau printre blocuri (în orașe), "acoperișuri verzi", etc. Astfel se diminuează foarte mult cantitatea de energie solară care ajunge în contact cu aceste suprafețe, ceea ce duce la diminuarea inportantă a căldurii emanate în atmosferă.

 

3. Încercarea de a reflecta cît mai multă lumină solară înapoi în spaţiu.

Aşa ceva necesita însă studii de fezabilitate. De exemplu un cîmp de oglinzi controlate (care s-ar putea instala în zonele de deşert, de exemplu), costă foarte mult, trebuie determinat în ce măsura este fezabil aşa ceva. Dar astfel de idei, corect aplicate pe scara mare, ar putea avea pe de altă parte efecte benefice extrem de importante. De exemplu un cîmp de oglinzi suficient de mare, amplasat la o distanţă potrivită de un  ocean, ar putea determina mişcarea maselor de aer încărcate cu umiditate spre continent, aducerea ploilor și formarea unor păduri. Dar aşa ceva, repet, necesită studii mai ample.

 

4. Tot ceea ce s-a spus pînă acum în legătură cu reducerea emisiilor de CO2 (folosirea mijloacelor de transport în comun, micşorarea numărului de automobile, îmbunătăţirea randamentelor, izolarea termică a locuințelor etc).

 

5. Reducerea populației pînă la un nivel care să permită traiul în armonie cu legile naturii.

 

În realitate clima (vremea) este controlată "brut" prin nivelul radiaţiei solare, nori și strat de zapadă la nivelul solului.
Ţinînd cont că omenirea nu are habar cum se formează ploaia sau zapada în nori și nu are nici o şansă să controleze nivelul radiaţiei solare, oamenii nu pot (şi nu o să poata niciodată, din punctul meu de vedere) să prevadă și să controleze vremea (clima). Astfel, chiar dacă influenţele datorate acţiunilor umane (în primul rînd înlocuirea unor suprafeţe extrem de mari de pădure cu cîmpuri agricole) sînt importante, clima totuşi se menţine în continuare în anumiţi parametri, care permit existenţa vieţii.

Suprafeţele cu vegetaţie verde sint principala armă pe care o are omenirea la dispoziţie pentru a influenţa clima (şi punctul în care oamenii au afectat grav planeta). Dar aceasta influenţă poate fi și foarte mică (aproape de zero), în anumite condiții (de exemplu norii nu mai dispar prin precipitaţii, împiedicînd lumina solară să ajunga la sol).

Oamenii influenţează clima, dar mecanismele de control ale climei sînt altele, și, din fericire, nu sînt dirijate de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.